Baudelaire

Baudelaire este sublimul, este catharsis-ul insusi, poezia pura, arta desavarsita, poetul blestemat.

Melancolic, brutal, erotic, macabru, prin excelenta damnat, traind intr-o lume pe care nu multi au capacitatea de a o intelege, Baudelaire a fost un om legat de romantism, caruia i-a dat o fata noua, inspirandu-se din emotiile citadine, ducandu-si arta catre parnasianism, transformand-o intr-o colosala arta simbolista.

„In rapa bantuita de lincsii ranjitori,

Inlantuiti in lupta pierira atati eroi,

Si carnea lor va face din spini sa creasca flori.”

Este greu de descris in cuvinte ceea ce simti cand il citesti pe Baudelaire. E greu sa pui in scris fiorii pe care ii simti alunecandu-ti pe spate, contorsionarea porilor la contact cu literele manjite de spleen, pupilele dilatate.

Exista totusi o sansa, o idee despre cum se pot simti acestea…

„De nu stii slova si vorbirea

De la dibaciul mag, Satan,

Arunc-o! vei citi-o-n van,

Sau imi vei crede sluta firea.

Dar daca, vrednic scormonesti

Cu ochiu-n rapi adanci, de freamat,

Citeste, si-ai sa ma iubesti;

Tu, suflet, iscodind c-un geamat

Un rai ce deopotriva-l vrem,

Ma plange!…Altfel, te blestem!”

Versuri din: „Duellum” si respectiv „Epigraf pentru o carte osandita”

©All rights reserved to the admin of this blog,  mmirar

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s